F U N

Posted by when.it.rains | | Posted on 22:04

Leapsa luata de la Lorena.

Deschide Winamp (sau ce music-player folosesti). Adauga in lista toata muzica pe care o ai in calculator. Cand e gata apasa tasta “J” (Jump to file). Scrie initialele numelui tau unul dupa altul. Prima melodie selectata va trebui postata pe blog.

Una din mel mele preferate : x

Eternitate

Posted by when.it.rains | | Posted on 19:56

Vreau sa scap. As vrea sa fug undeva unde sa nu ma gaseasca nimeni si sa uit pentru o clipa cine sunt. Nu pot. Oriunde m-as duce stiu ca nu voi putea sa scap niciodata de mine insumi. O sa fie mereu o parte din sufletul meu de care, oricat de mult mi-as dori nu voi putea sa scap. Stiti voi, partea aia sarcastica si ironica. Mda, ma gandeam ca stiti. Unii spun ca sunt frivola, fara suflet. Si ce? Nu ma cunosc suficient, si probabil ca nici nu incearca sa o faca. Altii spun ca port o masca, si ca nu las pe nimeni in interior. Mada, poate e adevarat. Nu-mi plac mastile sau sa se vorbeasca rau despre ele. Nu duc decat la zvonuri si la lacrimi. In lumea asta de masti si de aparente, ma pierd in atata ipocrizie. Oare cat de puternica este vocea constiintei, care ne poate chinui din cauza faptelor nedrept comise? Ingrozitor este supliciul de a trai prins in inchisoarea unei infatisari. Multi dintre noi se tem ca ar putea fi sechestrati. Intr-adevar, e foarte greu sa fii inchis intre patru pereti, izolati de ceilalti. Dar ne gandim oare ca este la fel sau poate mai greu sa fii captiv in propria fiinta, fara posibilitatea de a comunica cu ceilalti? Multi nu fac asta. Si eticheteaza omul dupa cum vad ei. Ei bine, cine se cred? Cumva au vreun titlu regal si nu stiu eu? Daca nu devenim mai slabi spunandu-i altuia ca e gras, daca nu devenim mai isteti, spunandu-i altuia ca e prost, de ce incercam sa subliniem defectele celor din jur in loc sa le vedem pe ale noastre? Mii de intrebari retorice. Uite de asta vreau sa fug. Vreau sa ma ascund de toti si toate. Si totusi nu pot. Si daca nu pot sa fac asta atunci imi doresc sa fiu mai puternica, sa stiu sa lupt atunci cand trebuie si sa nu mai fiu atat de naiva. Sa nu cred tot ce spui. Sunt doar minciuni. Lucruri care insa dor. De ce? Pentru ca sunt slaba si pentru ca, oricat as incerca sa construiesc un zid in jurul meu, e greu cand numai cu o singura privire il darami. E greu sa fiu eu in preajma ta. Stii, cand eram mica, fugeam, strtigam si topaiam de bucurie. Eram eu si nimeni nu putea sa schimbe asta. Sau cel putin asta credeam. A venit si timpul sa intru in jocul asta absurd al ipocriziei si sa ma prefac ca nu se intampla nimic, si ca nu-mi pasa de nimic. Uneori ma plictiseam de atata falsitate. Acum m-am saturat. Am deschis o colivie de aur, cand am fost eu insumi. Si atunci zeci de porumbei si-au luat zborul. Stii, uneori, cand ma simt rau sau cand tu nu esti langa mine, imi doresc sa explodez fara sa le fac vreun rau celor din jur. Sa dansez, sa cant, sa tip chiar daca unora nu le place. Si nu pot. Asa cum nu pot sa fug de mine, nici sa fiu eu nu pot. De ce? Poate unul din voi va sti sa imi raspunda la intrebare. Eu inca nu stiu.

Multumesc ca existi.

X.O.X.O,

Anne

The perfect murder

Posted by when.it.rains | | Posted on 20:03

Mda, o compunere idioata:)). Totusi sper sa aveti rabdarea sa o cititi:)

The perfect murder

I knew the twins used to play nasty jokes on strangers but I never would of thought that these innocent childhood pranks would evolve into something so extraordinary both intellectually and creative that would shake the foundation of the meaning “perfect murder”.

It all started as a harmless game of identity changing, quite common with respect to twins. Sitting each other’s tests, exams, dating each other’s girlfriends were just ordinary, everyday activities that I got used to in the end. But nothing prepared me for what was about to happen.

As the years passed, the boys aged but their game never got old. It just got more intense and exciting giving the boys a rush of adrenaline that made them craving for more. They both knew what the last step of the game was but neither of them wanted this to end. They loved the thrill, the adventure and the fact that they couldn’t get caught because of their resemblance.

One day it all changed, the day when they decided to commit the perfect murder. The twins knew that neither of them lacked courage nor intelligence in order to pull this off. After all, they’ve been preparing for this their whole life. Now, it was just a matter of deciding upon the details. The victim was one of their wives, a beautiful creature I might add, with the only misfortune of being so rich that would worth more dead than alive. I wouldn’t go as far as saying that my son didn’t love her but the game they had together, the bond between them, was far stronger than any girl no matter how pretty or delightful she would be.

After careful planning they decided on the day the murder would take place: my other son’s bachelor party. Being a party, with a lot of people around, one of them would easily sneak out unobserved and carry out the murder while having a valid alibi. The things went exactly according to the plan.

At midnight, after half of the guests were drunk or on the edge of getting drunk, one of them carefully slipped away, changed his clothes, got into a bus and went to the apartment where the innocent wife was sound asleep. The bus was a mean of precaution: if he drove in his own car he would risk being spotted by the security tapes in the parking lot, if he called a cab he would risk getting recognised, so the bus was the perfect solution. It took him 15 minutes to get to the scene of the crime where he did his work with absolute perfection and another 15 minutes to get back. In the meantime, his brother changed in his clothes a few times and played the role of the two twins. No one suspected anything, not even the sober ones, who were the key factors in this story as they would offer them the perfect alibi. Everything went precisely as planned, no flaws, errors, traces.

The police investigated the case long after the murder took place. They were sure the twins did it, but how could they prove it? The DNA found on the victim’s neck would have been enough in most of the murder related cases, but this wasn’t an ordinary one. There wasn’t only one person with this DNA, there were two. They couldn’t condemn one without the other and one of them was surely at the party. Because the British law stipulates that each criminal must be individually proven guilty they were set free and the widower inherited a fortune of 10 million dollars from his wife.

“So now you know the whole story, detective. I hope I satisfied your curiosity. Needless to say, as you can imagine this conversation never took place. No names were mentioned in the story above and the events are surely just an old lady’s imagination that can’t distinguish between what’s real and what’s not anymore.”

“I’m left speechless, madam. I guess intelligent thinking runs in the family after all.”

P.S: Thanks for being here for me, all the time:). Thanks for making my days brighter:).

x.o.x.o
Anne:X

Halloween

Posted by when.it.rains | | Posted on 19:38

Ce seara:X. I had fun. Si mi`am dat seama ca e imposibil ce imi doresc. Dar nu conteaza asta. Mi`am revazut cativa din vechii colegi, de care imi era tare dor:X. Ne`am uitat la "Stay Alive", cica film de groaza :-@. Orcium, dispozitia mea a fost una proasta asa ca a trebuit sa ies. Am ras si am facut poze. Si dupa party`ul de la scoala, pe la 8 jumate cand faleza era goala noi eram acolo si dansam ca nebunii pe scena.

Astia suntem noi. Ii iubesc:X

Tig/Tag

Posted by when.it.rains | | Posted on 20:21

Leapsa. Have fun.

1. Luati cartea cea mai la indemana, deschideti la pagina 18 si scrieti aici cel de-al patrulea rand.
"Raspunsul meu: Pentru ca nu o gasesc, mama" [Disparuti fara urma - Cecelia Ahern]

2. Fara sa verificati, cat e ora?
19:35

3. Verificati:
20:00

4. Cum sunteti imbracat(a)?
Colanti, hanorac, sosete, papuci…

5. Inainte de a raspunde la acest chestionar, la ce va uitati?
De fapt ascultam muzica, si ma uitam peste pozele de azi de pe faleza.

6. Ce zgomot auziti in afara de cel al calculatorului?
Muzica. Nickelback - Feeling way too damn good

7. Cand ati iesit ultima data si pentru ce?
Azi, la scoala. Si dupa pe faleza:x

8. Ce ati visat ieri noaptea?

Complicat. A fost un cosmar si as prefera sa nu imi amintesc.

9. Cand ati ras ultima data?
Azi, pe la doua jumate pe faleza:X

10. Ce aveti pe peretii incaperii unde sunteti?
Postere, orarul, si niste chestii cu maxime.

11. Daca ati deveni multimilionari peste noapte care ar fi primul lucru pe care l-ati cumpara?
Nu ma pot hotari intre multe carti sau ceva ca o calatorie in jurul lumii.

12. Care este ultimul film pe care l-ati vazut?
Cred ca Akeelah and the bee. Incerc sa imi fac curaj sa ma uit la The Illusionist.

13. Ati vazut ceva neobisnuit astazi?
Da, noi cum ne jucam "Cate oua are gasca?" pe o faleza goala.

14. Ce parere aveti despre acest chestionar?
O parere….buna?

15. Spuneti-ne ceva ce nu stim inca.
Aaaa... sunt indragostita, cred:-?

16. Care este prenumele copilului dvs. daca ar fi vorba despre o fetita?
Sofia/Maia

17. Si daca ar fi vorba de un baiat?
Paul/Alin

18. V-ati gandit deja sa locuiti in strainatate?
„Deja”?Daaa, de mult.

19. Ce ati dori ca Dumnezeu sa va spuna cand intrati pe portile Raiului?
La asta ma mai gandesc.

20. Daca ati putea schimba ceva in lume, in afara de politica, ce ati schimba?
Sigur n-ar mai fi razboaie daca ar fi dupa mine. Si nici foamete si nici copii bolnavi.

21. Va place sa dansati?
Da.

22. George Bush?
Nu.

23. Ce ati vazut la tv ultima data?
Cred ca ceva legat de politica. Probabil "Sinteza zilei", aseara sau azi dimineata "In gura presei":-?. Nu`mi amintesc.

24. Care sunt cele 4 persoane care ar trebui sa primeasca aceasta leapsa?
Cine vrea:) Desi multi au completat-o deja, si eu sunt o codasa:))

Ha. Double:)

Leapsa2.

Spune 10 lucruri pe care ai vrea sa le faci in viata.

1. sa vad cele mai importante orase ale lumii: New York, Boston, Londra, Paris, Amsterdam, Atena, Roma. Orice.

2. sa ajung acolo unde imi doresc - avocat de succes sau judecator, ma mai gandesc

3. să am o familie frumoasa, cu doi copii

4. să nu mai fiu aşa cum sunt uneori –adica sa nu mai vorbesc mult

5. să citesc cat mai multe carti (am ramas impresionata de cineva)

6. să am o casă în faţa căreia să am o grădină superbă

7. să am prietenii mereu aproape de mine

8. să nu dezamagesc pe nimeni

9. să iubesc pe cineva din toata inima si sa fie reciproc

10. să intalnesc pe cineva faimos, pe cineva al carui fan sunt

cam atat:)

daca ai citit pana aici, mersi:)

luv u:)

Silly. Happy. Me.

Posted by when.it.rains | | Posted on 19:41

Me. M`am intors. Sunt eu din nou. Cea care se entuziasma din orice. Cea care ridica moralul tuturor. Cea pe care puteai conta. Cea care ii facea pe toti sa zambeasca, chiar si pentru o fractiune de secunda. Cea care se implica in mii de proiecte si le ducea pe toate pana la capat. Cea care se impotrivea nedreptatilor. Cea care traia clipa si pe care nu o interesa ce cred ceilalti. Cea care nu plangea din orice si nu se consuma pentru prostii. Sunt eu din nou. Si ma bucur. M-am regasit. Datorita tie, si nici macar nu stiu daca ti-am multumit. Multumesc, multumesc, multumesc de o mie de ori.

Happy. Sunt atat de bucuroasa. Am nimerit intr-o clasa de oameni "normali", care stiu ce inseamna sa fim uniti si sa ne respectam unii pe altii. Glumele sunt la ordinea zilei, ca sa nu mai vorbesc despre "Lapte gros"("Cate oua are gasca"). Si imi e imposibil sa nu ma gandesc ca sunt foarte norocoasa sa am colegi ca ei, colegi care nu te critica si te accepta asa cum esti, cu defecte si calitati. Am o singura problema, pe care ma chiuni din rasputeri sa o aduc pe calea normala. Si nu reusesc. Dar nu conteaza asta. Conteaza ca ma simt bine alaturi de ei si ca suntem un grup compact care poate sa darame Murgociul. Teoretic vorbind, of course.xD

Silly. Cine o fi fost silly azi? Noi, 9B:X. Pai, desi trebuia sa facem doua ore de biologie ca sa recuperam orele de saptamana trecuta cand profa a lipsit, am facut doar una, pentru ca lui Dragos i-a venit ideea sublima(felicitari!!!) sa o roage pe profa sa plecam pentru ca nu mai era absolut nimeni in liceu. Era kinda strange. Si am plecaaat. Si, noi, copii tembeli, ca de obicei ne-am dus pe faleza. Am facut poze. Am alergat. Am jucat "Cate oua are gasca" si am cazut prin iarba. Am jucat Prinsa. Ne-am simtit bine impreuna dovedind ca nimeni nu poate sa ne separe, orice ar fi. Sper sa nu se formeze bisericute. Nu are rost, mai ales cand noi ne cunoastem dinainte sa fim in aceeasi clasa. Multi dintre noi. Mai ce sa va zic, ii ador. Chiar daca zic eu ca ma stresati, sa stiti ca nu e adevarat. Sunteti cei mai buni. Sper sa nu va schimbati:).

Eu. Mara. Alexa. Roxy. Lorena. Cristina. Andreea. Nico. Cristi. Liviu. Dragos. Alexandru. Ionut. Denisa. Mihaela. Laura. Casandra. Adrian. Stefan. Teo. Madalina. Simona. Alexandra. Marina. Corina. Cristina. Flori. Rares. Bogdan. Cristiana. Astia suntem. Va ador:X

Stiu ca probabil ce o sa scriu in continuare nu prea o sa aiba legatura, dar chiar nu am chef sa fac alt post.

* Azi, dupa ce profu` de romana ne`a citit compunerea Lorenei am ramas impresionata. Chiar are talent. Ar trebui sa mergeti sa vedeti ce frumos scrie. Linku` e in dreapta. Ma gandeam ca poate copii nostri o sa studieze textele ei.

* Am descoperit ca nu exista printi, asa cum nu exista nici Ilene Cosanzene. Cineva imi spunea azi ca toti baietii sunt printi? Huh? Chiar asa? Si unde va sunt caii albi?(note the sarcasm). E clar, nu exista Fat-Frumos, si degeaba citesc cartile alea romantice. Degeaba imi imaginez ca poate o sa se poarte vreodata un baiat asa. Ei sunt obsedati de manele, de sport si de orice altceva. Habar nu au cum sa trateze o fata. Punct si de la capat.

*Dar, desi ce am scris mai sus e perfect adevarat, si imi sustin ideea pana la capat, nu ma pot abtine sa nu scriu asta:

`Cause nobody wants to be the last one there.
'Cause everyone wants to feel like someone cares.
Someone to love with my life in their hands.
There`s gotta be somebody for me like that.

`Cause nobody wants to do it on their own
And everyone wants to know they´re not alone.
There's somebody else that feels the same somewhere.
There`s gotta be somebody for me out there.(Nickelback - Gotta be sombody)

Cam atat pentru moment. A sunat patetic, stiu. But take it or leave it;)

XOXO,

Annie

Despre ceva...

Posted by when.it.rains | | Posted on 19:45

Da, probabil ca ultimele doua posturi au sunat cam patetice. Si, probabil ca si asta va suna la fel. Nu ma intereseaza, puteti sa credeti ce vreti. Oricum, azi am avut chef sa citesc. M-am bagat in pat, la caldurica, cu o "carte buna" in mana. De fapt era o colectie de patru carti intr-una. Si, am ales ce suna cel mai bine. Se numeste "Supermenajera" si este scrisa de Sophie Kinselle. Am citit-o pe nerasuflate, in timp ce Ancuta isi facea temele. Mi-a lasat un gust, sa zicem amar, dar nu pentru ca nu era bine scrisa, ci dimpotriva. Mi-a dat de gandit. Joi, domnul profesor de romana ne-a delectat cu una din temele sale: sa ne spunem idealul in viala in momentul de fata si sa motivam alegerea. Acum stau si ma gandesc daca am facut bine ca am spus ca vreau sa ajung un om implinit din punct de vedere profesional si numai atat. Ma gandesc daca, in viitorul relativ indepartat as putea sa muncesc 10-15 ore pe zi, fara ca nimeni sa aprecieze munca, sau fara sa am pe nimeni langa mine sa ma sustina. Probabil ca nu. Si motivatia pentru alegerea acestui ideal? Una patetica: pentru ca vreau sa simt ca sunt utila cuiva si pentru a sti ca sunt capabila sa imi intemeiez o familie. Dar oare chiar implinirea profesionala conteaza atat de mult? Oare sa ajungi acolo in varf, insa sa fii inconjurata de oameni ipocriti si falsi care poarta masti e ceea ce imi doresc? Urasc sa vorbesc despre masti. Aduc numai nenorociri si lacrimi pe chip. Ok, si pentru ca am cam deviat de la subiect, o sa incerc sa fac un mic rezumat al cartii. SPOILER:) Cei care doresc sa o savureze, sa nu citeasca!!!.

In carte este vorba despre viata Samanthei Sweeting, o avocata de 29 de ani, care era pe cale sa devina asociat la o prestigioasa firma londoneza de avocatura - Carter Spink. Exact in ziua in care ea trebuie sa afle daca a castigat sau nu postul, cu cateva minute inaintea aflarii vestii, ea isi da seama ca facuse(sau nu) o greseala imensa, ce aducea firmei datorii de cincizeci de milioane de lire. Fiind unica ei greseala din cariera de avocat, si Samantha simte nevoia subita sa dispara din peisaj. Plecand de la birou intr-o stare de zapaceala, picioarele o duc catre gara de unde ia un tren la intamplare. In tren ea se refugiaza in bauturi alcoolice, si nu raspunde telefoanelor insistente ale lui Guy, "cel mai bun prieten al sau". Atunci cand coboara din tren se trezeste intr-un loc pe care nu il cunostea, undeva la tara, si cu o durere de cap cumplita. Cautand pe cineva care sa ii dea un pahar cu apa si o aspirina, ea nimereste in casa familiei Geiger, angajata ca menajera. Desi la inceput nu dorise sa stea decat o jumatate de zi si apoi sa dipara, ea decide sa accepte noua identitate si provocarile reprezentate de atitea indeletniciri nemaiincercate pina atunci, cum ar fi gatitul, spalatul rufelor si curatatul mobilei. Totul este mai usor datorita lui Nathaniel, gradinarul familiei. Intre cei doi se naste o frumoasa poveste de dragoste inceputa in momentul in care Samantha accepta ca are nevoie de ajutor cu gatitul iar mama lui se ofera sa o ajute. Acasa la el, eroina invata sa calce camasa lui NathanieI, neindraznind sa arunce vreo privire la acesta, care se dezbracase in fata ei. El o invita in "oras", unde ea descopera ca el nu putea suferi avocatii. In acel moment, adevarul despre viata sa era si mai greu de ascuns, insa el nu o preseaza sa ii spuna. Intr-o zi, cand stapanii casei unde muncea Sam erau plecati, ea merge sa il ajute pe Nathaniel in gradina insa ajung sa se daruiasca unul altuia. Insa trecutul nu poate fi lasat in urma atat de usor, iar cand Samantha descopera un secret teribil despre firma la care lucra si cind mass-media afla ca fosta femeie de succes isi cistiga acum traiul curatind toalete situatia devine exploziva. Samantha trebuie sa aleaga intre Nathaniel si cariera sa. Desi se razgandeste de cateva ori, ea decide in final sa ramana la firma de avocatura. Guy ii explica lui Nathaniel ca de fapt, in ciuda promisiunilor facute, probabilitatea ca el si Samantha sa se revada sunt aproape egale cu zero, iar Nat pleaca la Cornwall pentru a-si urma visul de a avea o sera.(Am uitat sa precizez ca el mai vazuse niste terenuri pentru sera sa, insa mult mai aproape de Samantha, pentru ca nu putea superta sa stea atat de departe de ea. Intentiona chiar sa renoveze o casa de pe terenul vazut, numai pentru ei doi.) Pe drumul catre Londra, Samantha nu putea rezista tentatiei de a urmari fericirea din afara trenului, comparand-o cu rigiditatea oamenilor ce se aflau cu ea in compartiment - viitori colegi. In cele din urma, in ciuda afirmatiilor publice facute cu cateva ore inainte, ea renunta la parteneriatul cu firma de avocatura. In Londra, ea il gaseste pe Nathaniel, care se razgandise si venise sa o caute. Cei doi se saruta si raman impreuna.

Acum puteti citi, am terminat cu rezumatul:).

“Nathaniel, I’m going back.” I close my eyes, trying to ignore the stab of pain inside. “I’m going back to London.”

For a moment he doesn’t move. Then very slowly he turns round, the net still in his hand, his face expressionless.

“Right,” he says.

“I’m going back to my old job as a lawyer.” My voice shakes a little. “Guy from my old firm came down today, and he convinced me— He showed me. He made me realize—” I break off and gesture helplessly.

“Realize what?” Nathaniel says.

He hasn’t smiled. He hasn’t said, “Good idea, that’s just what I was going to suggest.” Why can’t he make this easy for me?

“I can’t be a housekeeper all my life!” I sound more defensive than I’d like. “I’m a trained lawyer! I have a brain!”

“I know you have a brain.” Now he sounds defensive. Oh, God. I’m not managing this well.

“I’ve earned partnership. Full equity partnership at Carter Spink.” I gaze up at him, trying to convey the significance of this. “It’s the most prestigious… lucrative… amazing… I can make enough money in a few years to retire!”

Nathaniel doesn’t seem as impressed as he should. He just looks at me steadily. “At what cost?”

“What do you mean?” I avoid his gaze.

“I mean that when you turned up here, you were a nervous wreck. You were like some freaked-out rabbit. White as a sheet. Stiff as a board. You looked like you hadn’t ever seen the sun, you looked like you hadn’t ever enjoyed yourself-—”

“You’re exaggerating.”

“I’m not. Can’t you see how much you’ve changed?You’re not edgy anymore. You’re not a bundle of nerves.” He picks up my arm and lets it fall down. “That arm would have stayed there!”

“OK… so I’ve relaxed a bit!” I throw up my hands. “I know I’ve changed. I’ve calmed down and I’ve learned to cook and iron and pull pints—and I’ve had a wonderful time. But it’s like a holiday. It can’t last forever!”

“Why not?” His persistence is unnerving me.

“Because!” I say, rattled. “If I stay as a housekeeper I’ll be unfulfilled!”

“Is that what your lawyer friend told you?” There’s a hostile edge to his tone. “That you’ll be more fulfilled working twenty-four hours a day? That they’re only thinking of your own good?”

“No! I mean, it’s obvious. I can’t clean loos forever!”

Nathaniel shakes his head in despair.

“So after all this you’re just going to go back, pick up the reins, and carry on as though nothing happened?”

“It’ll be different this time! I’ll keep a balance. They really want me to come back, they’ll listen to what I want—”
“Who are you kidding?” Nathaniel grips my shoulders. “Samantha, they don’t give a shit about you! Can’t you see that? It’ll be the same stress, the same lifestyle—”
I feel a sudden surge of anger toward him for not understanding; for not supporting me.
“Well, at least I tried something new!” My words pour out in a torrent. “At least I went out and tried a different life for a bit!”
“What’s that supposed to mean?” His grasp loosens in shock.
“It means, what have you ever tried, Nathaniel?” I know I sound shrill and aggressive but I can’t help myself. “You’re so narrow-minded! You live in the same village you grew up in, you run the family business, you’re buying a nursery down the road… you’re practically still in the womb. So before you lecture me on the way to live my life, try living one of your own, OK?”
I break off, panting, to see Nathaniel looking as though I’ve slapped him.
“I… didn’t mean it,” I mumble.
I take a few steps away, feeling near to tears. This isn’t the way things were supposed to go. Nathaniel was supposed to support me and give me a hug and tell me I was making the right decision. Instead here we are, standing yards apart, not even looking at each other.
“I thought about spreading my wings.” Nathaniel suddenly speaks, his voice stiff.“There’s a nursery in Cornwall I’d die to own. Fantastic piece of land, fantastic business—but I didn’t look at it. I preferred not to be six hours away from you.” He shrugs.“I guess you’re right.That was pretty narrow-minded of me.”
I don’t know how to reply. For a while there’s silence, except for the cooing of pigeons down at the end of the garden. It is the most spectacular evening, I suddenly realize. Evening sun is slanting through the willow tree and the grass smells sweet underneath my feet."

Revenind la ce ziceam mai devreme... Oare chiar se merita sa ajungi undeva sus, si sa stii ca familia nu iti este alaturi, ca prietenii nu isi aduc aminte cand este ziua ta de nastere sau ca membrii femiliei, cei mai importanti pentru tine, nu pot ajunge la cina restransa pe care ai organizat-o tot din cauza muncii? Oare te ajuta cu ceva succesul? Oare banii chiar aduc fericirea? Oare asta e tot ceea ce imi doresc? Bineinteles ca nu, dar e mai bine sa te refugiezi in munca atunci cand fericirea nu apare. E mult mai usor sa ai o relatie cu munca sau cu scoala, pentru ca ele niciodata nu te vor respinge. Suna patetic, stiu.
Si totusi, de ce am ramas cu un gust amar? Pentru ca stiu ca asta imi doream cel mai mult. Sa devin avocat, sa am succes. Si totusi, o carte a reusit sa imi aduca o avalansa de ganduri noi. Poate ca acum ar fi vremea sa ii dau dreptate lui Stefan care spunea ca e mult mai usor sa iti intemeiezi o familie si apoi sa cauti succesul in plan profesional. Nu cred ca voi face asta, Desi cartea si-a pus cu adevarat amprenta pe caracterul meu si mi-a dat peste cap toate iluziile pe care mi le facusem. Oare chiar o sa pot ajunge acolo? Oare exista "slujba de vis"?

"S
I think we both know this is the end of the line. Let’s quit while we’re ahead.
Just know that this summer was perfect.
Tears are flooding down my cheeks as I read it, over and over. I can’t believe he’s gone. How can he have given up on us? Whatever Guy said to him, whatever he thought. How can he have just left? We could have made it work. Didn’t he know that? Didn’t he feel it, deep down? "

Oare as fi dispusa sa imi arunc fericirea pe fereastra doar ca sa devin o workaholica? Chiar asta imi doresc? De fapt, normal ca nu imi doresc asta, imi doresc sa am pe cineva langa mine, cineva care sa imi spuna ca ma iubeste ori de cate ori simte nevoia, cineva care sa aiba grija de mine, cineva care sa stie cand sa ma stranga in brate si cand sa ma faca sa rad, cineva pe umarul caruia sa plang. Da, probabil ca ma considerati disperata, dar nu sunt. Sau cel putin asa cred. Ar trebui sa ma opresc. Suna tot mai patetic, ce scriu eu aici. Oare citeste cineva? Sau sunt doar niste vorbe aruncate in vant? Chiar nu stiu de ce am scris. Poate pentru ca am citit cartea repede si mi-a ramas ideea ei intiparita in minte. Poate pentru ca am realizat ca succesul profesional nu este totul in viata.

O sa mai pun niste versuri. Nu stiu daca au chiar mare legatura cu ce am scris pana acum, dar pe mine ma motiveaza oarecum.

"Lasa-ma sa-ti spun, presupun ca stii, presupun ca ai aflat

Viata-i cel mai lung lucru pe care Dumnezeu l-a dat

Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa beau, lasa-ma sa fac ce vreau

In fata ta in niciun caz socoteala nu dau

Nu vreau sa ma schimb, nu vreau sa te schimbi si-as vrea sa stii ceva

E cel mai important sa te simti bine-n pielea ta

Poate cand o fi si ne vom desparti de toti si toate

Dumnezeu va fi sa judece-ale tale fapte

Refren (x2):

Renuntand la tot, renuntand la tot, renuntand la tot ce vrei

Renuntand la tot, renuntand la tot, se pare ca nu iei

Decat ce altii vor sa-ti dea si nu e bine-asa

Nu da nimic la schimb cand vor sa fure viata ta

II:

Nu da foc la pod cand cade tot in urma ta

Ca poate tai o cale de scapare-a altcuiva

Poa' sa cada tot, poa' sa vin-un alt potop, nu mai conteaza

Daca te-am vazut, daca te-am simtit, nu ma impresioneaza

Judecand doar eu, ramanand doar eu sa merg mai departe

Stiu ca fiecare dintre noi este dator c-o moarte

Sunt doar un soldat in aceasta lupta fara capat

Muncind din greu sa fiu maï mult decat o tara.(Bitza- Renuntand la tot)

When it rains...

Please don`t stop the rain...

“The best thing one can do when it`s raining is to let it rain.“

F U N

Eternitate

The perfect murder

The perfect murder

Halloween

Tig/Tag

Silly. Happy. Me.

Despre ceva...

About when.it.rains

What is when.it.rains feeling

When.it.rain`s posts

People.

Places.